Profesorii riscă să piardă indemnizația de dirigenție, potrivit proiectului noii legi a salarizării, aflat în dezbatere publică. Acest proiect nu mai include suplimentul de 10% la salariul de bază pentru cadrele didactice care îndeplinesc funcția de diriginte, o măsură care îi afectează direct pe mulți dintre profesorii din sistemul de educație. Miza este una semnificativă, deoarece acest supliment era până acum o recunoaștere financiară a responsabilităților suplimentare asumate de diriginți.
Proiectul legislativ scoate suplimentul de dirigenție din lista beneficiilor profesorilor
Potrivit informațiilor prezentate de autorități, proiectul legii salarizării aduce schimbări în acordarea sporurilor pentru personalul didactic. Printre modificări se numără majorări între 5% și 15% pentru profesorii care predau simultan la mai multe clase, coordonează practica pedagogică sau activează în localități izolate sau în învățământul special. Însă, indemnizația de dirigenție, care reprezenta un plus de 10% la salariul de bază, nu mai apare pe lista beneficiilor oferite profesorilor.
Eliminarea indemnizației de dirigenție contrazice articolul 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, conform căruia „personalul didactic care îndeplinește funcția de diriginte, învățătorii, educatoarele, institutorii, profesorii pentru învățământul primar, profesorii pentru învățământul preșcolar beneficiază de o majorare de 10% a salariului de bază”.
Noua lege a salarizării este inclusă ca jalon în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și are ca termen de aplicare data de 1 ianuarie 2027. În prezent, un profesor debutant are un salariu net de aproximativ 3.700 de lei, iar absența suplimentului pentru dirigenție ar putea reduce considerabil veniturile pentru cei care preiau această responsabilitate.
Reacții și implicații
În locul indemnizației de dirigenție, proiectul prevede alte tipuri de sporuri, dar lipsa acestui stimulent financiar a stârnit nemulțumiri în rândul profesorilor și al sindicatelor din educație. Mulți reprezentanți ai personalului didactic consideră că activitatea de dirigenție presupune efort suplimentar și implicare, iar eliminarea suplimentului nu reflectă realitatea muncii depuse sau importanța acestui rol în relația școală-elev-familie.
O parte dintre reacțiile apărute în spațiul public subliniază importanța menținerii indemnizației pentru a asigura motivația profesorilor de a prelua rolul de diriginte, mai ales într-un context în care sarcinile administrative și presiunea socială asupra școlii cresc constant.
De ce cred că această decizie pune presiune suplimentară pe educație
Personal, văd eliminarea indemnizației de dirigenție ca pe un semnal îngrijorător privind modul în care este tratată munca suplimentară în sistemul educațional românesc. Funcția de diriginte nu înseamnă doar ore suplimentare, ci presupune implicare în gestionarea relației cu familiile, sprijin moral pentru elevi, gestionarea conflictelor din clasă și rezolvarea diverselor probleme care apar zi de zi. Fără recompensarea adecvată a acestor responsabilități, riscul este ca profesorii să fie tot mai puțin dispuși să accepte acest rol sau să-l trateze ca pe o simplă formalitate.
Chiar dacă noua lege încearcă să introducă alte beneficii pentru a răsplăti munca celor din sistem, eliminarea suplimentului de dirigenție poate transmite mesajul că această activitate nu are valoare distinctă. Într-o perioadă în care școala românească are nevoie de implicare reală și de profesori motivați, orice măsură care taie din recunoașterea efortului depus riscă să adâncească problemele deja existente.
Pe termen lung, aș urmări cu atenție modul în care vor reacționa sindicatele și dacă presiunea publică va determina guvernanții să revină asupra acestei decizii în faza finală a proiectului. Este esențial ca rolul diriginților să fie tratat cu seriozitate, nu doar ca o sarcină birocratică, ci ca o parte vitală a funcționării școlii. Nu doar banii contează, dar fără un stimulent clar, riscul de demotivare și de scădere a calității actului educațional este real.
