Bunica mea isi aduce aminte ca bunicul nu a fost cuminte. S-ar fi dus intr-un an la Galati, la o anume Florica. Bunica i-a gasit biletele de vapor dupa cateva zile. L-a dat afara din casa. Asta se intampla prin anii ‘50. Apoi cica exista in sat o femeie, dupa care i se scurgeau ochii bunicului. Ana Mocanu, ii refuza avansurile, si-i spunea, du-te inapoi la Lenuta, ca eu nu fac nicio treaba.
Culmea, dupa ce a murit Gheorghita, dupa cateva zile s-a stins si Ana Mocanu. Si-a luat gagica la el, mi-am spus, sopteste ganditoare bunica. Ce fericite eram la gat, iar la fund, gheata. Beau vin fiert cu bunica, si e pentru prima oara liniste in jurul nostru. Uite bunico, suntem ca altadata. Noi doua, vinul fiert si iarna afara.
Ce fericite eram la gat, iar la fund, gheata, chicoteste ea. Ne uitam la poze. Bunica nu mai vede bine. Nici cu ochelarii fantastici, cei cu o singura toarta. Bajbaie pozele, le ia aproape, se uita la ele, ducandu-le la ochi. Nu-l recunoaste pe bunicul, il tot incurca cu tatal meu. Lacrimeaza, dar nu spune nimic. Il cauta pe Gheorghita prin intuneric, dar nu reuseste sa il gaseasca.
Am aflat ca in Revista apicola din anii ‘60, apar bunicul si bunica, langa stupii din gradina. Imi spune cum in anul 1948, bunicii i-a facut bunicul primul stup. Asa cadou valoros in Dobrogea nu se poate uita niciodata. Dupa ce mai bea o gura de vin, bunica adoarme instant. Maine, o sa reluam barfele.