Este o noapte calda dincolo de balconul meu partial iluminat. Îmi pufai letargic ultima tigara, întins destul de comod pe unul din fotolile improvizate, urmarind atent si fara gânduri fumul cel scot pe gura. Praful ridicat de ciurda de masini s-a asezat peste masuta plina de pahare goale, pline de un miros greu de alcool, iar geamul a devenit treptat opac. Nu este nimic, cu atât mai bine camera îmi va ramâne nepatrunsa de urmatorul soare. Înca mai este timp sa adun toata dezordinea din micul meu sanctuar.
Iau tigara de la gura, „Înca doua fumuri” îmi zic pe un ton multumitor si ma uit îndelung la ea stiind ca va fi ultima. Mirosul de tutun ars poate fi simtit doar pe balcon, Ana urând tigarile. Eh, azi m-am decis sa las deoparte hobby-uri de genul si sa devin artist prin altceva. Dar ce? Nu pot scrie decât lista de cumparaturi si biletelele pentru Ana, pe care le scriu în fiecare duminica, înainte de slujba.
Am încercat sa dansez, dar mi s-a parut stupid sa-mi balansez trupul dupa un ritm pe care de abia îl simt, plus ca vârsta, nu tocmai propice pentru un astfel de job, nu ma ajuta prea mult. Ultimul tango, dansat cu scumpa mea Ana, m-a proiectat direct în pat pentru câteva zile, cu dureri dorsale. Gatitul! Stiu sa gatesc una, alta… As putea descoperi o pasiune pentru condimente si mirodenii! Camara Anei este plina de oale si olute, tigai mici si mari, zeci de linguri si lingurite… Dar bucataria noastra este mica, ne-am calca în picioare, iar apoi am sfârsi într-o cearta pentru teritoriu.
Stiu! Muzica… Am sa caut un instrument pe care sa-l pot învata usor, iar apoi… apoi… Oh, nu! Degeaba învat daca sunt prea fricos sa ma asez frumos pe o scena. As învata în van notele daca am de gând sa nu dau nimanui sansa de a ma auzi. Sunt un om în toata firea… În firea alba, ridat de imperfectiuni, dar Ana si-a gasit sufletul compatibil cu al meu. Dragostea mea, Ana! În schimb, în camera Anei, un pian acapareaza toata atentia.
Am sa ma apuc de desen. Profesoara de desen mi-a laudat propria interpretare a temei „natura moarta”. Am pictat toata foaia cu negru, lasând deoparte exageratele forme ale conurilor asezate în fata noastra. Altceva nu pot desena decât „natura moarta”… Nici culorile casei nu le-am putut alege, Ana redecorând dupa bunul plac. „Ultimul”… Îl sorbesc pâna simt jarul lipindu-se de buzele mele. Ma uit în gol catre covor, apoi la fumul ce-l loveste. Nu am cu ce sa îmi mai ocup timpul ramas, nu mai gasesc nici un sens vietii de când Ana a plecat sa îmi cumpere cartea mult visata pentru a 76-a aniversare a mea. Acum încerc sa-mi gasesc o ocupatie pâna ne întâlnim.
Am ramas captiv! Degetele mi s-au încâlcit în parul nespalat si plin de ramasite de puf, scarpinându-ma în cap. Nu am mai gasit samponul ce mi l-a cumparat Ana. Râsete se aud de pe strada. Tineri ametiti îsi ademenesc prada prin flirturi ieftine. Macar ei, în noaptea asta, vor cuprinde un trup fraged si-l vor gusta. Eu o astept pe Ana.
Gata si tigara… O îndes în scrumiera lânga celelalte mucuri infecte. Resimt dorul Anei mai arzator ca niciodata acum când racoarea noptii tine ascunsa umbra ce ma studiaza de când am iesit încrezator pe balcon. Oare pe unde umbla Ana? Mi-e atât de dor de Ana… Nu gasesc nimic de facut aici. „Ai auzit?! Nu mai am ce cauta aici, poti sa te descoperi!” Ceasuri mai târziu, claxoanele anuntau alta zi aglomerata pe strada Horea. În bataia soarelui, un obraz alb îsi savura un lung zâmbet de împlinire, iar Ana probabil stie de ce a aparut pe gura celui ce l-a asteptat ani de zile sa-si fumeze ultima tigara.